Treceți la conținutul principal

Suflet-plăcintă lirică

Se frământă sufletul
cu drojdia realității,
presărăm un cortegiu de dificultăți,
amestecăm cu zile și nopți
petrecute cu nasul în cărți.
Batem mai multe trăiri
cu zahărul fericirii,
obținând o exaltare spumoasă-
o încorporăm în aluatul sufletului.

Dăm o coajă de trecut pe răzătoare (musai),
 picurăm puțină esență de tinerețe
și două linguri din uleiul experienței.
Frământăm energic.
Mai punem câteva picături 
de timp fericit.
Frământăm iar.

Scoatem o tavă curată,
o ungem cu iubire,
așezăm aluatul
și-l băgăm în cuptorul 
dogoritor al destinului.
Se coace frumos.
Nu scoatem plăcinta fierbinte
în aerul rece
c-o mușcă și 
se bosumflă.

După ce s-a mai răcit,
muruim cu bun-simț și încredere
și pudrăm cu optimism.
Pui plăcinta la adăpost.

Când vezi oameni,
Atenție! doar OAMENI,
tai o bucățică
și-ți vor gusta Sufletul,
plăcintă lirică pregătită
cu multă dăruire.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Să transformăm lectura într-un obicei!

M-am gândit ca în articolul acesta să discutăm puțin despre obiceiul lecturii și importanța acestuia în viața noastră. Uitându-ne la numeroasele sondaje făcute având ca temă lectura, descoperim cu nemulțumire că aproape ne aflăm în coada clasamentului. Românii citesc foarte puțin, cumpărăm foarte puține cărți, ne depărtăm din ce în ce mai mult de zona aceasta a culturii. Bine, am citit, am constatat, ne-am supărat și cam atât. Trebuie neapărat să descoperim cauzele acestor rezultate nefericite și să găsim și niște soluții.   ➤ Principalul dușman invocat de toată lumea este lipsa timpului, dar să fie oare adevărat acest pretext? De dimineață, de când ne trezim și până seara târziu, când îl primim pe Moș Ene, chiar nu avem 5 minute timp să răsfoim o carte? Având în vedere acest context, Andreea Chiuaru , o fată extraordinară și o cititoare înrăită, a lansat pe rețelele de socializare provocarea #10minutesreadingchallenge , care presupune să rupem 10 minute pe zi din ...

eu nu am fost născută să fiu normală

eu nu am fost născută să fiu normală. nu mă gândesc toamna la murături și nici nu-mi vând zilele banalității să muncesc mai mult, să spăl, să calc, să urmăresc praful prin casă. eu am fost născută să îmi șochez apropiații, să-mi autoflagelez sufletul cu rânduri nescrise. dintotdeauna am fost îndrăgostită de melancolii, de negru, de frunze arămii și câmpii veștejite. tocmai de asta am chinuit-o pe mama, săraca, și nu am vrut să mă nasc până nu s-a făcut toamnă. eu nu am fost născută să stau la plajă, unsă cu ulei, să mă prăjească monotonia după bunul plac. vreau să mă las hipnotizată de Lună și o sticlă cu vin, să înot dezbrăcată în mare și să calc pe moralități. eu nu am fost născută să trăiesc după reguli și nici să mă modeleze societatea după iluzorii principii și prejudecăți. nu pot! nu vreau să fiu ce vreți voi. așadar, nu vă mai obosiți. ignorați-mă și lăsați-mă să-mi trăiesc toamna.

femeia-artă

Mi-a zis: ești o Mona Lisa și dacă eu aș fi da Vinci te-aș picta neîncetat. Dar eu sunt o creație de-a lui Munch, mai degrabă – prin vene îmi curge doar un strigăt și mintea mea e o aglomerație de umbre cadaverice. Dacă aș fi un bun măcelar, mi-aș desena chipul în stilul inconfundabil al lui Picasso, iar trupul ăsta uleios l-aș integra într-un tablou delirant, dar absurd de frumos de-al lui Dalí . I-am zis doar: îmi pare rău, honey, dar nu sunt eu Gioconda pe care o cauți. Sunt doar o pânză sfâșiată și e nevoie de un mare artist pentru a desluși acest puzzle, pe care îl numim ironic „viață”.   ~ Head exploding - Salvador Dali ~