Ana are blog

Mi-a zis: ești o Mona Lisa și dacă eu aș fi da Vinci te-aș picta neîncetat. Dar eu sunt o creație de-a lui Munch, mai degrabă – prin vene îmi curge doar un strigăt și mintea mea e o aglomerație de umbre cadaverice. Dacă aș fi un bun măcelar, mi-aș desena chipul în stilul inconfundabil al lui Picasso, iar trupul ăsta uleios l-aș integra într-un tablou delirant, dar absurd de frumos de-al lui Dalí . I-am zis doar: îmi pare rău, honey, dar nu sunt eu Gioconda pe care o cauți. Sunt doar o pânză sfâșiată și e nevoie de un mare artist pentru a desluși acest puzzle, pe care îl numim ironic „viață”.   ~ Head exploding - Salvador Dali ~

M-am gândit ca în articolul acesta să discutăm puțin despre obiceiul lecturii și importanța acestuia în viața noastră. Uitându-ne la numeroasele sondaje făcute având ca temă lectura, descoperim cu nemulțumire că aproape ne aflăm în coada clasamentului. Românii citesc foarte puțin, cumpărăm foarte puține cărți, ne depărtăm din ce în ce mai mult de zona aceasta a culturii. Bine, am citit, am constatat, ne-am supărat și cam atât. Trebuie neapărat să descoperim cauzele acestor rezultate nefericite și să găsim și niște soluții.   ➤ Principalul dușman invocat de toată lumea este lipsa timpului, dar să fie oare adevărat acest pretext? De dimineață, de când ne trezim și până seara târziu, când îl primim pe Moș Ene, chiar nu avem 5 minute timp să răsfoim o carte? Având în vedere acest context, Andreea Chiuaru , o fată extraordinară și o cititoare înrăită, a lansat pe rețelele de socializare provocarea #10minutesreadingchallenge , care presupune să rupem 10 minute pe zi din timpul no

nici șerpii nu mai sunt ce au fost. nu a mai rămas nici un gram de bunătate în ei. cândva ademeneau oamenii cu mere și păcate; astăzi nu mai au răbdare. îi omoară lent și dureros, bucurându-se de nefericirea lor. nici oamenii nu mai sunt ce au fost. în loc să se teamă de șerpi și să își aducă aminte de povestea aia cu eva și mărul – sau poate era adam și mărul care i-a rămas pe veci în gât – acum oamenii prind șerpii, îi omoară și îi devorează cu poftă și fără pic de silă, realizând genți hidoase din pielea lor lipsită de viață. apoi moartea își face loc în măruntaiele lor, urcând spre plămâni, respirând lacom tot aerul pentru că moartea e un copil răsfățat, singură la părinți și nu știe ce înseamnă să împarți. ei i se cuvine tot și știe asta. păcătoșii mor. inocenții mor. toți mor. numai monștrii trăiesc fără griji și hrănesc șerpii cu lilieci infest

                Am cam întârziat cu articolul dedicat lecturilor din 2019, însă  merg pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, așa că astăzi povestim despre cei mai îndrăgiți scriitori (am zis că e mai bine să îi clasific așa pentru că sunt cazuri unde nu pot alege o singură carte) și  cele mai bune cărți din 2019. În total, am citit 46 de cărți, unele excelente, altele mai slabe, dar per total, am avut o companie tare bună în călătoria mea prin anul 2019.     Cella Serghi               Pe Cella Serghi o ador din liceu, atunci când m-am îndrăgostit de Pânza de păianjen și de Balcic, așadar anul trecut mi-am propus să o recitesc și să îi descopăr cât mai multe cărți. Cartea Mironei mi-a plăcut la nebunie, însă nu pot să nu menționez și Pe firul de păianjen al memoriei , carte care mi-a deschis noi orizonturi și care m-a făcut să o iubesc și mai tare pe Cella. Ba chiar am luat Pânza de păianjen în luna de miere de la Balcic, unde am recitit câteva descrieri