Suflet-plăcintă lirică

Se frământă sufletul

cu drojdia realității,

presărăm un cortegiu de dificultăți,

amestecăm cu zile și nopți

petrecute cu nasul în cărți.

Batem mai multe trăiri

cu zahărul fericirii,

obținând o exaltare spumoasă-

o încorporăm în aluatul sufletului.

Dăm o coajă de trecut pe răzătoare (musai),

 picurăm puțină esență de tinerețe

și două linguri din uleiul experienței.

Frământăm energic.

Mai punem câteva picături 

de timp fericit.

Frământăm iar.

Scoatem o tavă curată,

o ungem cu iubire,

așezăm aluatul

și-l băgăm în cuptorul 

dogoritor al destinului.

Se coace frumos.

Nu scoatem plăcinta fierbinte

în aerul rece

c-o mușcă și 

se bosumflă.

După ce s-a mai răcit,

muruim cu bun-simț și încredere

și pudrăm cu optimism.

Pui plăcinta la adăpost.

Când vezi oameni,

Atenție! doar OAMENI,

tai o bucățică

și-ți vor gusta Sufletul,

plăcintă lirică pregătită

cu multă dăruire.