Treceți la conținutul principal

eu nu am fost născută să fiu normală

eu nu am fost născută să fiu normală. nu mă
gândesc toamna la murături și nici nu-mi vând
zilele banalității să muncesc mai mult, să spăl,
să calc, să urmăresc praful prin casă.

eu am fost născută să îmi șochez apropiații,
să-mi autoflagelez sufletul cu rânduri nescrise.

dintotdeauna am fost îndrăgostită de melancolii,
de negru, de frunze arămii și câmpii veștejite.
tocmai de asta am chinuit-o pe mama, săraca,
și nu am vrut să mă nasc până nu s-a făcut toamnă.

eu nu am fost născută să stau la plajă, unsă cu ulei,
să mă prăjească monotonia după bunul plac. vreau
să mă las hipnotizată de Lună și o sticlă cu vin, să
înot dezbrăcată în mare și să calc pe moralități.

eu nu am fost născută să trăiesc după reguli și nici
să mă modeleze societatea după iluzorii principii
și prejudecăți. nu pot! nu vreau să fiu ce vreți voi.
așadar, nu vă mai obosiți.
ignorați-mă și lăsați-mă să-mi trăiesc toamna.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sete de odinioară

         Chinui condeiul de ceva timp încercând să cuprind în cuvinte iubirea mea pentru satul în care am copilărit, dar și pentru satul românesc în accepțiunea lui generală. Am căutat îndelung cuvinte care să exprime sentimentele ce fac gălăgie în sufletul și mintea mea, însă, cu o umbră de dezamăgire, am constatat că nu există aceste cuvinte care să care sensul plin al unor trăiri. Iubesc colțul de rai în care copilăria mea a zburdat fericită și în care am dezvoltat această sete de odinioară,  sete care nu va fi niciodată satisfăcută de stropii ciobiți ce picură din frânturile de folclor întâlnite în modernitate. Numai cel al cărui suflet este frământat în orice secundă, din zi sau noapte, de iubirea  și dorul usturător pentru satul nostru românesc, doar acela va putea percepe firimitura de sens cărată de aceste cuvinte mici și neputincioase.          Îmi picură în auz nobilele note ale cântecului popular...A...

Suflet-plăcintă lirică

Se frământă sufletul cu drojdia realității, presărăm un cortegiu de dificultăți, amestecăm cu zile și nopți petrecute cu nasul în cărți. Batem mai multe trăiri cu zahărul fericirii, obținând o exaltare spumoasă- o încorporăm în aluatul sufletului. Dăm o coajă de trecut pe răzătoare (musai),  picurăm puțină esență de tinerețe și două linguri din uleiul experienței. Frământăm energic. Mai punem câteva picături  de timp fericit. Frământăm iar. Scoatem o tavă curată, o ungem cu iubire, așezăm aluatul și-l băgăm în cuptorul  dogoritor al destinului. Se coace frumos. Nu scoatem plăcinta fierbinte în aerul rece c-o mușcă și  se bosumflă. După ce s-a mai răcit, muruim cu bun-simț și încredere și pudrăm cu optimism. Pui plăcinta la adăpost. Când vezi oameni, Atenție! doar OAMENI, ...

Să transformăm lectura într-un obicei!

M-am gândit ca în articolul acesta să discutăm puțin despre obiceiul lecturii și importanța acestuia în viața noastră. Uitându-ne la numeroasele sondaje făcute având ca temă lectura, descoperim cu nemulțumire că aproape ne aflăm în coada clasamentului. Românii citesc foarte puțin, cumpărăm foarte puține cărți, ne depărtăm din ce în ce mai mult de zona aceasta a culturii. Bine, am citit, am constatat, ne-am supărat și cam atât. Trebuie neapărat să descoperim cauzele acestor rezultate nefericite și să găsim și niște soluții.   ➤ Principalul dușman invocat de toată lumea este lipsa timpului, dar să fie oare adevărat acest pretext? De dimineață, de când ne trezim și până seara târziu, când îl primim pe Moș Ene, chiar nu avem 5 minute timp să răsfoim o carte? Având în vedere acest context, Andreea Chiuaru , o fată extraordinară și o cititoare înrăită, a lansat pe rețelele de socializare provocarea #10minutesreadingchallenge , care presupune să rupem 10 minute pe zi din ...