Treceți la conținutul principal

femeia-artă

Imagine

Mi-a zis: ești o Mona Lisa și dacă eu aș fi
da Vinci te-aș picta neîncetat.

Dar eu sunt o creație de-a lui Munch, mai degrabă–
prin vene îmi curge doar un strigăt și mintea mea
e o aglomerație de umbre cadaverice.
Dacă aș fi un bun măcelar, mi-aș desena
chipul în stilul inconfundabil al lui Picasso,
iar trupul ăsta uleios l-aș integra într-un tablou
delirant, dar absurd de frumos de-al lui Dalí.

I-am zis doar: îmi pare rău, honey, dar
nu sunt eu Gioconda pe care o cauți.
Sunt doar o pânză sfâșiată și e nevoie de
un mare artist pentru a desluși acest puzzle,
pe care îl numim ironic
„viață”. 

 ~ Head exploding - Salvador Dali ~


de Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cei mai îndrăgiți scriitori din 2019

de
                Am cam întârziat cu articolul dedicat lecturilor din 2019, însă  merg pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, așa că astăzi povestim despre cei mai îndrăgiți scriitori (am zis că e mai bine să îi clasific așa pentru că sunt cazuri unde nu pot alege o singură carte) și  cele mai bune cărți din 2019. În total, am citit 46 de cărți, unele excelente, altele mai slabe, dar per total, am avut o companie tare bună în călătoria mea prin anul 2019.     Cella Serghi               Pe Cella Serghi o ador din liceu, atunci când m-am îndrăgostit de Pânza de păianjen și de Balcic, așadar anul trecut mi-am propus să o recitesc și să îi descopăr cât mai multe cărți. Cartea Mironei mi-a plăcut la nebunie, însă nu pot să nu menționez și Pe firul de păianjen al memoriei , carte care mi-a deschis noi orizonturi și care...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Suflet-plăcintă lirică

de
Se frământă sufletul cu drojdia realității, presărăm un cortegiu de dificultăți, amestecăm cu zile și nopți petrecute cu nasul în cărți. Batem mai multe trăiri cu zahărul fericirii, obținând o exaltare spumoasă- o încorporăm în aluatul sufletului. Dăm o coajă de trecut pe răzătoare (musai),  picurăm puțină esență de tinerețe și două linguri din uleiul experienței. Frământăm energic. Mai punem câteva picături  de timp fericit. Frământăm iar. Scoatem o tavă curată, o ungem cu iubire, așezăm aluatul și-l băgăm în cuptorul  dogoritor al destinului. Se coace frumos. Nu scoatem plăcinta fierbinte în aerul rece c-o mușcă și  se bosumflă. După ce s-a mai răcit, muruim cu bun-simț și încredere și pudrăm cu optimism. Pui plăcinta la adăpost. Când vezi oameni, Atenție! doar OAMENI, ...
2 comentarii
Citiți mai multe